Lucrând în mediul de business, am observat că poate exista în unele organizații sau departamente din organizații o tendință de a atribui anumitor angajați neatingerea unor indicatori de performanță stabiliți la nivel de echipă. Poate că asta se întâmplă și pentru că ne antrenăm riguros, încă din copilărie, în a găsi „merele stricate” și ne lipsește preocuparea pentru a rezolva blocajele care determină merele să se „strice”.
Am avut ocazia să lucrez într-un proiect de coaching cu o echipă de vânzări care avea ca politică de performanță „eliminarea” periodică a „merelor putrede”. Oamenii lucrau cu frica de a nu fi dați afară, indiferent dacă aveau succes sau nu. Mesajul pe care îl primea întreagă organizație era acela că „ești bun dacă îți îndeplinești obiectivele 100%, altfel ne ții pe loc și nu vrem asta!”
Deși prin acest mod de abordare managementul companiei dorea să scape de merele stricate, acestea apăreau constant, iar fluctuația angajaților din echipa de vânzări era foarte mare. Cu toate că vorbim despre o echipă de vânzări, energia membrilor echipei era foarte scăzută, oamenii erau obosiți și păreau a fi într-o permanentă competiție. Mare parte din activitatea vânzătorilor era individuală. Nu erau obișnuiți să ceară sau să ofere suport, astfel încât fiecare vânzător trebuia să își dea seama singur ce merge și ce nu merge în organizație și în relația cu clienții.
În cadrul ședințelor de coaching, întreaga echipă a conștientizat că frica le consumă foarte multă energie. Mai mult decât atât, oamenii au înțeles că nu mai aveau timp de viața personală, de pasiuni, de familie, de prieteni. În felul acesta și-au dat seama că pierd multe lucruri valoroase cu prețul de a fi “mărul bun” și au decis că este momentul să stabilească obiective care să aibă sens pentru întreagă echipă. Cum au făcut acest lucru? Practic, au redefinit ce înseamnă să fii un “măr bun” și au învățat să folosească “merele putrede” ca resurse pentru a îmbunătăți procesele de lucru și relațiile în cadrul echipei.
Această experiență m-a învățat că, uneori, a fi un “măr putred” într-o echipă poate fi un aspect valoros pentru transformarea benefică a echipei.
În tot ceea ce sunt eu ca om, mamă, soție, director, profesionist există o punte comună: sunt coach. Coachingul este modul meu de a dărui oamenilor timpul de care au nevoie pentru a-și îndeplini obiectivele, oricât de ambițioase ar fi ele.
Prin acest instrument am descoperit capacitatea și puterea oamenilor de a-și transforma viețile. Acest lucru poate însemna să ne urmăm un vis, să avem un business performant, să folosim timpul eficient, să avem relații de calitate, să ne rezolvăm problemele, să evoluăm.
Cred că dezvoltarea este mult mai frumoasă atunci când o împărtășești cu oamenii din jurul tău.
