Pofta vine mâncând

În înţelepciunea poporului român există proverbul “Pofta vine mâncând”. Acest proverb, transpus într-un proces de management al schimbării înseamnă că schimbarea, oricare ar fi ea, nu este acceptată de la început și este asimilată, etapă cu etapă, până când este îmbrăţişată la nivel de echipă sau organizaţie.

Dacă oamenii afectaţi de implementarea unui proiect nu se implică în schimbare, atunci particularităţile acestei schimbări, incluzând noi sisteme și roluri, nu se realizează. Dacă aceste aspecte cheie nu sunt atinse, atunci atingerea scopului proiectului va fi un eșec.

Cum ar fi dacă în orice proces de management al schimbării s-ar adăuga o etapă continuă de coaching? Concret, un coach care să susţină o organizație care trece printr-un proces de schimbare ghidează și oferă suport astfel încât aceasta să treacă de la “nu mi-e poftă” la “îmi place” și/sau “mai vreau provocări”.

În cele mai multe organizaţii, echipele de proiect sunt formate din experţi și mai puţin din manageri ai schimbării. Iar despre coaching, nici nu se pune problema şi uneori, poate nu e din cauza bugetului de proiect, ci mai degrabă asta se întâmplă pentru că nimeni nu se gândeşte că schimbarea se poate face şi altfel.

Acest altfel, înseamnă că etapele schimbării trebuie susţinute cu un program de coaching, în special în faza de tranziţie corespunzătoare implementării noii soluții, care are “potenţialul” cel mai mare de a avea un impact negativ în organizaţie. Când are loc implementarea, indiferent de cât de mult este afectată o persoană, cel mai important rol îl joacă modul cum reacţionează, care este atitudinea ei faţa de nou.

Ce poate să facă un coach care acompaniază o schimbare? Este însoţitor pentru oameni sau echipe, astfel încât aceştia să îşi găsească “de ce-ul” şi să descopere “cum” vor parcurge etapele schimbării. Coaching-ul poate ajuta ca fiecare parte implicată în proiect să se mute din tabăra rezistenţei şi să folosească stăruinţa și anduranţa pentru a implementa schimbarea.

Un coach insoţitor al schimbării este lângă clientul său, îi oglindeşte ceea ce vede, simte si aude, astfel incât acesta să nu se considere o victimă a schimbării, să poată să decidă si să acţioneze asupra experienţelor lui viitoare şi asupra obiectivelor organizaţionale.

Asadar, nimănui nu-i place schimbarea si nu o imbraţişeaza din prima cu braţele deschise, insă ea poate fi acceptată dacă există suficient sprijin pentru a se inţelege “ce e aici pentru mine” şi de a integra bucaţică cu bucaţică până când se intră într-un flux firesc.

Organizaţiile nu se schimbă, oamenii se schimbă.